Cand veneam vineri spre Bucuresti a trebuit sa opresc la un semafor – un drum in reparatii intr-un satuc din Valcea. O doamna mid-age, mid-class, mid-orice, s-a indreptat spre mine cu o mapa in mana:
“Fiti amabil, se poate vorbi cu dvs?”.
Cum obisnuiesc sa par amabil (deformatie corporatista, prietenii stiu de ce), am inclinat pozitiv din cap cu un zambet probabil tamp si sigur artificial. Eram sigur ca o sa vrea sa ii raspund la un sondaj si sa semnez o petitie a unui ONG care combate culturile extensive de rapita pentru biodiesel… adica eram relaxat. Doar ca a urmat replica:
“Va deranjez pentru ca am un copil care sufera de …”.
Pana aici am auzit, restul a fost blocat de mecanismul meu de autoaparare. N-am zis nimic pana s-a facut liniste. Iar apoi am balmajit ceva fara sens, ceva care a continut totusi de doua ori “imi cer scuze”.

Era clar ca n-o sa ma implic intr-un act de caritate pentru un necunoscut, as fi incalcat principiile in care cred. Nu insist de ce, nu e momentul argumentelor de genul “daca era o minciuna si persoana facea bani din slabiciunea mea?”, sau “platesc prea multe impozite ca sa mai dau si pe langa!”, sau “prefer sa se ocupe un ONG de plasarea banilor rezultati din generozitatea mea, ei o fac cum trebuie”.
Dar de ce am zis “imi cer scuze”, de ce mi-am scos ochelarii cool de soare instantaneu, de ce am retinut cuvintele ei ad-literam si de ce m-am gandit inca o ora la toate astea nu stiu inca.

M-am gandit doar o ora… pentru ca dupa o ora am facut pana, unul din prezoane s-a stricat si n-am putut sa schimb roata. A urmat o ora de mers pe janta, cu 20km/h si in zgomot de claxoane, pana intr-un service din Pitesti. Timp in care am aflat ce inseamna suferinta si am dedus ca toate astea mi se intampla pentru ca n-am vrut sa ajut o femeie aparent cumsecade intr-o problema grava.

Ma rog, problema mea s-a rezolvat cu happy end, ca de obicei. Dar ma macina totusi doua intrebari:
- ce metoda de a-mi capta generozitatea poate fi considerata acceptabila si nu-mi provoaca balbaiala? Acostarea de straini la semafor, mica publicitate, spam-ul pe mail, campanie media la radio si pe bloguri? Sau obsesia mea, ONG-urile? Sau mai bine murim cu totii decat sa apelam la societate?
- daca i-as fi dat femeii aleia 50 RON (singurii mei bani cash in acel moment) cu ce-as mai fi platit la service?

Se pot insa baga de cei care nu le baga ca si widget ci editeaza de mana sidebarul introducandu-le direct in html, lucru posibil doar pentru cei care isi gazduiesc singuri blogul si nu este pe wordpress.com

Pana apuc sa fac eu gifurile, puteti incerca bannerele de aici