Căcatul de primăvară
Peste tot dăm de acești căcați, pe oriunde mergem, pe oriunde călcăm. Păi și dacă tot “ne umple viața” hai să vă prezint un articol care vorbește foarte bine despre această problemă.
Da, ai citit bine. Astăzi vom vorbi despre căcatul de primăvară. Cum adică al cui? Eu sper ca doar al patrupedelor, nu și al bi.
Puține străzi din această frumoasă și minunată țară a lui Ștefan Cel Mare și viteaz, sunt ferite de căcat.
Căcatul acela proaspăt aburind de câteva zeci de minute, căcatul acela în crustă și fără miros dacă nu e deranjat, sau căcatul acela în formă de căcat dar stare avansată de putrefacție pe care dacă-l deranjezi… i se rupe de tine și talpa ta.
Vorbim despre acel gen de căcat care înghesuit vreo 2 zile la rând, iasă săracul de el fix pe trotuar în fața blocului, pentru că celălalt căcat, de data asta de om, a fost suficient de naiv încât să creadă că o să poată să aibă grijă de un câine.
Sau acel căcat pur și simplu „uitat” în nesimțire acolo, pe trotuar, în iarbă, pe stradă, pe băncuță, în spațiile de joacă pentru cei mici, lângă roata mașinii, în copac, adică peste tot, numai la ușa stăpânului nu.
Tragem deci concluzia: Citește mai departe »
