De astazi adunate

Azi am avut o zi naspa… nu stiu de ce, nu mi s-a intamplat nimic nou, nu m-am certat cu nimeni, bine poate niste discutii contradictorii pe la munca… dar astea nu se pun… nush… am cazut asa intr-o depresie… acum sunt ok, mi-am mai revenit.

Dar va ziceam ca nu am sa mai scriu nimic trist asa ca am sa ma prefac vesel :)

Am ajuns la munca la 11 ceea ce in ultimul timp nu prea mi s-a mai intamplat… deci m-am simtit bine ca am ajuns la timp :P La munca ca de obicei, probleme peste probleme, chestii ce trebuia sa le fac in acelasi timp… nimic nou. Totusi parca ma simt obosit, toata vara nu am vrut sa-mi iau concediu pentru ca nu vreau sa plec prin lume “singur”, mi-a ajuns… dar parca oboseala isi spune cuvantul. Inca nu vreau concediu desi cred ca ar fi o solutie buna care mi-ar da timp sa ma gandesc la mai multe lucruri.

In rest… nu prea am facut mare lucru azi…

Am citit blogurile alor mei care vad ca au scris in fiecare zi… desi eu credeam ca nu scriu acum pe blog, deoarece sunt in concediu. Spre surprinderea mea observ ca au scris despre ceea ce au facut in fiecare zi, pe unde au umblat… etc. Ei sunt intr-o plimbare prin Europa, dar au ales un turism mai rural, si nu s-au dus, de data asta, sa vada orasele mari… ci mai mult sa cunoasca Ungaria si Austria… mai aproape de natura.

Interesant… daca va pasioneaza vedeti si voi aici si aici.

Seara am fost la spital sa-mi vizitz o prietena, este vorba de Cami, doctorita mea, care este internata in spital. Uite ca se mai imbolnavesc si doctorii :(

Am ajuns la spital pe la 9 si ceva si am intrat fara nici o problema… claxonat la poarta, scos o mana pe geam cu o bancnota… nici macar nu m-a interbat unde merg, sau sa vada care e valoarea bancnotei… nahhhh… nimic… mi-a urat o seara buna si am intrat. Am gasit cladirea la care trebuia sa ajung, am intrat si acolo… surpriza… o poarta care nu se deschidea decat daca sunam…

Sun incet prima data ca deh… sa nu deranjez… nimic… liniste… un domn care era afata la o tigara imi zice sa insist ca asa se procedeaza… insist… vine o doamna doctor, imi deschide… ma intreaba unde merg… zic si eu salonul ce mi-l spusese Cami la telefon… zice “aaaaa, mergeti la doamna doctor, sigur… poftiti”.

Am ajuns la Cami, avea un salon misto, destul de modern si foarte curat, lucru placut surprinzator pentru spitalele din Romania, si credeti-ma am vazut destule in ultimul timp. Se pare ca sunt si lucruri care merg spre bine… Cami imi zice ca nu este tratata preferential asa cum am banuit eu, ci ca asa este tot spitalul…

In urma dicutiilor cu ea aflu ca azi o sa-i dea drumul… desi sincer, la cum am vazut-o eu… nu cred… inca nu se stie exact ce are… mai are de facut niste analize… sper sa se faca bine, si cu ocazia asta ii transmit insanatosire grabnica.

Cam asta a fost ziua de azi… in rest… o multime de ganduri…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=-wa5L9xq0Gw[/youtube]