Marian COZMA, uriasul pe care nu-l vom uita niciodata
Am zis urias, nu pentru statura sa impunatoare, nu pentru ca era cel mai inalt handbalist din lume, ci pentru sufletul urias pe care-l avea, pe care noi, poporul roman am inceput sa-l vedem doar acum cand el se indreapta spre lumea celor sfinti, o lume spre care a plecat mult prea devreme.
Marian era un om bun, un om care atragea zambete, ce atragea admiratie de fiecare data cand erai in jurul lui. Chiar daca era un campion, chiar daca era o vedeta, Marian era un baiat modest si daca nu l-ai fi stiut de pe terenul de handbal nu ai fi putut sa-ti dai seama de valoarea lui. Nu se lauda, nu te trata de sus, nu statea in loja, era tot timpul printre oameni, printre oamenii de rand…
Am fost alaturi de echipa de handbal la multe meciuri din Bucuresti, dar si in deplasari, la Buzau, la Constanta, la Ploiesti, l-am cunoscut pe Marian, prin prisma lu’ Mo, si era un baiat de nota 10.
Nu stiu ce as mai putea zice, probabil ca foarte multe, dar… nu pot, cuvintele nu-mi vin, cuvintele sunt probabil prea sarace pentru a exprima ceea ce as fi vrut sa spun…
Am stat azi-noapte pana tarziu, m-am uitat la TV si am ramas profund impresionat de numarul mare de oameni ce au stat pana la ora 3 noaptea pe strazi pentru a-l saluta pe Marian, pentru a-si lua ramas bun, pentru a-si arata intr-un fel durerea.
Impresionant mi s-a parut si faptul ca echipa de handbal pentru care Marian activa a retras in semn de omagiu tricoul cu numarul 8, echipa nationala a Romaniei a retras tricoul cu nr 82 pe care acesta il imbraca la nationala… cel putin 2 sali sportive ii vor purta numele, una din Sighisoara si una din sectorul II… Ministerul Sportului o sa-i acorde o medalie post mortem, o medalie pe care o primesc doar cei mai buni (am uitat cum ii zice), clubul Dinamo o sa dezveleasca un bust… si multe altele… toata lumea incearca acum sa-i aduca un ultim omagiu… un semn de recunostinta
Pentru tot ce a facut pentru sportul Romanesc, pentru felul lui de a fi, azi trebuie sa-i multumim, sa-i multumim si sa ne luam ramas bun de la cel ce prietenii il numeau Pasarila.
Nu te vom uita niciodata!
P.S. In semn de omagiu, luati poza de mai sus, si lipiti-o pe geamul masinii, sa vada o lumea intraga cat de multi suntem cei ce-l regretam.
Pingback: Marian COZMA uriasul ce nul v0m uita niciodata | calcioxtutti
Dumnezeu sa-l odihneasca!
inca o data ungurii ne-au dat o lectie de civilizatie.ar trebui sa meditam la asta si sa ne gandim :de ce sa fim mandrii ca suntem romani?numai ca vorbim aceeasi limba cu totii?
incepe sa-mi fie rusine,cu magarii care ne conduc,cu tziganii care omoara si violeaza prin europa,cu idiotii care se cred mai ‘destepti’ daca au bani mai multi,in sfarsit,cu toti cei pt care civilizatia nu inseamna nimic.da ei sunt “jmecheri”,dar,pacat ca sunt tot mai multi.
de aceea niste trupe de extrema dreapta,cu micile lor excese,parca chiar s-ar preta la situatia asta,dar,cred ca nici de asta nu suntem in stare!!!
PACAT
Pacat ca a plecat prea devreme… Dumnezeu sa-l odihneasca…:(
Dumnezeu sa il odihneasca in pace si sa aiba grija de el acolo unde a plecat lasand in inimile noastre sentimentul ca trebuie sa fim mai buni si mai drepti !
Iti multumim Mariane de lectia de viata prin care ne-ai aratat ca se poate.
Dumnezeu sa-l odihneasca ! si sa fereasca pe toata lumea de astfel de nenorociri …