După vot, rămânem împreună! România nu se reconstruiește cu ziduri între noi, ci cu punți.

Au trecut alegerile. Am văzut scorurile, am făcut glume, am ridicat din sprânceană la cât de mulți români au votat cu partea suveranistă. Unii dintre noi s-au grăbit să-i pună la zid — „n-au școală”, „n-au citit o carte”, „sunt manipulați”. Am râs cu nervi, poate ca să nu ne enervăm și mai tare.

Dar gata. Ajunge.

Dacă vrem cu adevărat o Românie mai bună, nu o putem construi batjocorindu-i pe cei care cred altceva decât noi. În loc să ne separăm și mai mult, poate că a venit timpul să ne apropiem. Să-i ascultăm. Să înțelegem de ce atât de mulți oameni simt că România merge într-o direcție greșită. Ce i-a făcut să creadă că soluția e să rupem legătura cu Europa, să ne închidem, să ne întoarcem cu spatele la tot ce am construit în ultimii 20 de ani.

Pentru că asta e realitatea: suntem la o răscruce. Una în care avem de ales între a merge înainte, alături de Uniunea Europeană, sau a merge înapoi — spre izolare, populism și, inevitabil, haos. Înainte înseamnă investiții, stabilitate, locuri de muncă, stat de drept. Înseamnă greutăți, muncă, da, dar și speranță. Înapoi nu e suveranitate. E singurătate. E instabilitate. E o direcție care arată periculos de mult ca Rusia — dar fără resursele Rusiei, fără influența Rusiei, doar cu haosul și frica.

Toți vrem binele României. Nu există român care să vrea dezastru. Dar diferența e că unii cred că pentru a o salva trebuie să o rupem din loc, să o scuturăm din temelii. Noi credem că trebuie să o reparăm pas cu pas. Cu răbdare, cu muncă, cu parteneriate solide, cu ochii spre viitor, nu spre trecut.

Nu trebuie să fim de acord cu suveraniștii. Dar trebuie să le vorbim. Nu ca să-i certăm. Ci ca să-i înțelegem. Și poate, în timp, să-i convingem.

Viitorul nu se câștigă învățându-ne unii pe alții lecții cu superioritate. Se câștigă construind împreună.