Lumini si trepte
 In viata toti avem niste trepte de urcat niste teluri de atins…
… de multe ori poposim mai mult pe una din trepte pentru ca ne simtim bine acolo, apoi continuam sa urcam pentru ca asa e firesc… in momentul in care nu mai vrem sa urcam… e naspa… inseamna ca viata noastra s-a cam dus…
Urcam treptele impreuna… in doi, in grup sau poate chiar de unii singuri. Ideea e sa urcam pentru ca fiecare treapta e ceva nou e ceva ce ne poate rezerva numa surprize.
Sunt trepte de pe care nu mai vrem sa inaintam pentru ca ne e bine… dar urmatoarea e tentanta si pana la urma facem acel pas… pas care de cele mai multe ori se dovedeste un succes… cinste celor ce fac acel pas… e pana la urma pentru binele lor.
Altii au ajuns pe o treapta si ceea ce gasesc acolo este sub asteptarile si dorintele lor… le e frica sa urce mai departe… crezand ca va fi mai rau… si fac pasul inapoi… cu asta eu nu sunt de acord… viata e prea scurta ca sa ne jucam cu ea… sa urcam, sa coboram… viata merita traita urcand fiecare treapta pentru ca numa asa ajungem sa fim impacati cu noi insine ajungem sa vedem lumina de la capatul tunelui… doar mergand inainte…
Cu alte cuvinte viata merita traita… privind in jos… si uitandu-ne tot timpul in sus… urcand o noua treapta.
usurel…sa nu va impiedicati pe scari :)
Nu te uita prea mult in jos ca te ia ameteala. :P Si ar trebui sa ai in vedere faptul ca orice urcus are si un coboras. Daca tintesti prea sus, poti sa ai parte de o cazatura dura :)
Cum ziceam… cred ca viata merge inainte… pana la urma asa e firesc
Auzi, dar n-ar fi mai simplu sa luam LIFTUL? :-)
ar fii mai simplu, numa ca atunci momentul caderii ar fi mult mai dureros ;-)