- Clipul de promovare al Republicii Moldova nu e cu frunză, dar e foarte, foarte mișto
- A plouat mult. Hai să vedem în cifre cât a plouat.
Nu mai aveam loc de jucării
E grea viața de părinte, seară de seară trebuie să strângă tot dezastrul produs de odraslă. Fără prea multe excepții.
Sunt momente când chiar nu ai chef, dar astea nu poa’ să fie foarte multe că apoi nu mai ai loc să te plimbi prin casă, sau mai rău, mai calci în cânte o pisă de lego de-ți vine să te urci pe pereți.
Și cum nu prea aveam loc de ele, cum nu mai încăpeau în cutiile destinate jucăriilor am zis să trecem la nivelul următor și să-i luăm puștiului un dulap în care să-și pună numai el jucăriile.
Am plecat de la asta.
Și am ajuns la asta.
Momentan situația este sub control, dar pun pariu că în curând nici acest dulap nu o să fie destul de încăpător.
Partea bună este că se joacă cu toate, nu le ignoră, ceea ce cumva mă motivează :)
Mă motivează să le strâng în fiecare seară.
Ah, mă mai ajută și el, că na, educăm copilul, dar greul tot pe noi cade.
De unde l-am luat? Bănuiesc că știți, îl recunoașteți, e un clasic de la Ikea și câteva cutii tot de acolo. Când am văzut că pe cutii le cheamă “dorna” parcă m-am simțit mai bine, tot îmi doream și eu una.
Copilul e foarte încântat, chiar ne-a zis, “wow, dar ce ordine este”. Eh, dacă el e încântat vă dați seama că și noi suntem.
Zi faină să aveți și la cât mai puține chestii de strâns.
Am o mătușa care, atunci când era mic vlajganul, avea una dintre cele trei camere ale unui apartament de bloc, goala și dedicata jucariilor.
Mi se pare cea mai deșteaptă strategie :).
@corina – păi așa mai duc și eu jucăriile în altă cameră, le mai țin câteva luni și i le dau înapoi, zice că-s noi, unele, pe mare parte din ele le știe și mi le cere el, exact când le-am ascuns.
Dar baza, este în living, că na, doar nu stă singur în camera lui, sau alta cu jucării, stă acolo unde suntem și noi :)
Stabiliți o dată, de 2-3 ori pe an, când aruncați jucăriile cu care nu se mai joacă. Aruncați îi spuneți voi, dar le ascundeți în pivniță și i le dați înapoi la următoarea “curățenie”. Bine, unele le și aruncați.
Așa… se menține și camera mai “curată”.
@Leo – așa facem și ce “aruncăm” nu îi dăm înapoi, de fapt nici nu le vrea. Dar alea pe care i le punem separat cu gândul să i le dăm peste x timp, de alea nu uită și te trezești când ți-e lumea mai dragă că le vrea înapoi. Ceea ce nu mai are nevoie, ne spune și le dăm, dar trebuie să fie el împăcat cu gândul că nu le mai vrea, că-s deja prea mici pentru el.
@criserb – E bine dacă le dă el de bună voie. De obicei nu prea vor să renunțe la nimic. Chiar dacă nu le-au mai folosit de mult. O asemănare între persoanele în vârstă și copii.
@Leo – Da, le dă. Nu-ți imagina că prea multe, dar o parte din ele le dă.